Sigmatismul interdental este o tulburare de pronuntie cu o frecventa destul de mare in randul logopatiilor, cunoscuta si sub denumirea de “pelticism”. Tulburarile de pronuntie si de articulare in formele cele mai intalnite (dislaliile) imbraca mai multe manifestari: fie deformarea unui sunet sau a unei grupe de sunete printr-o articulare sau o pronuntie deficitara, cum este si cazul acestui sigmatism, fie substituirea sunetului cu altul, fie omiterea chiar totala a sunetului din vorbire. Asadar sigmatismul este tulburarea de limbaj in care sunt pronuntate deficitar sunetele siflante (“S” si “Z”), suieratoarele (“Ş” si “J”) si africatele (“Ţ”, “CE”, “CI”, “GE” si “GI”).
Sigmatismul comporta mai multe forme, printre care si acest sigmatism interdental care ia nastere prin pronuntarea sunetelor sus-mentionate cu limba intre dinti, impiedicand astfel o emisie clara, corecta, estetica si inteligibila.
Terapia oricarei tulburari de limbaj porneste de la cunoasterea subiectului si se orienteaza initial catre descoperirea cauzei care a declansat-o. Dislaliile, intelegand aici si formele de sigmatism, au un spectru cauzal destul de larg si nu neaparat foarte specific, in sensul ca mai multi factori pot conlucra la declansarea unei dislalii: de la anomalii dentomaxilofaciale, la deficiente de auz fonematic (adica deficiente in discriminarea auditiva specializata pe sunetele limbii), la imitarea unor modele gresite de pronuntie s.a.m.d. In cazul sigmatismului interdental este vorba mai mult de o consolidare a unui mod defectuos de pronuntie, cu limba plasata intre dinti, acesata postura a limbii pastrandu-se uneori din perioada in care dentitia copilului era inlocuita si cand limba era plasata in golul produs de lipsa incisivilor, desi aceasta nu este singura cauza care determina aparitia acestui sigmatism. Asadar, datorita lipsei dintilor din fata, limba aluneca cu usurinta in acest spatiu , determinand o imprastiere exagerata si incorecta a aerului necesar emisiei. Daca acest mod incorect de pronuntie nu dispare odata cu cresterea dentitiei, inseamna ca s-a instalat si consolidat un model gresit de pronuntie cu limba in aceasta pozitie. Cauzele care determina sigmatismul interdental mai pot fi legate si de o rigiditate sau, din contra, de o slabiciune a muschilor limbii care nu-i permit sa realizeze miscarile sincrone necesare articularii sunetelor din aceasta categorie afectata de sigmatism.
De cele mai multe ori parintii nu-i dau prea mare importanta acestui pelticism, dar ajung sa-i constientizeze cu adevarat implicatiile atunci cand copiii lor devin tinta batjocurii celorlalti copii si asta se intampla, cel mai adesea, in mediul din gradinita, pentru ca acasa micutii sunt chiar indragiti pentru modul lor haios de pronuntie. Parintii trebuie sa realizeze totusi ca pelticii lor simpatici de azi nu pot ajunge oratorii apreciati de mai tarziu. Sigmatismul interdental este din ce in ce mai inestetic odata cu trecerea timpului si chiar deranjant la varsta adulta, constituindu-se in niste reale obstacole in alegerea multor profesii care se bazeaza pe instrumentul verbal expresiv, dar si in viata personala.
In ceea ce priveste corectarea acestui sigmatism cat si a altor tulburari de limbaj, parintii, in incercarea lor de a-si ajuta copilul, fara sa apeleze insa la serviciile unui specialist in domeniu, insista foarte mult pe modelul corect de pronuntie in forma lui finala, fara sa-i ofere insa copilului si modalitatea prin care se ajunge la acest model corect. Fiecare sunet se produce intr-un mod specific si diferit fata de celelalte sunete. Emisia unui sunet antreneaza tot felul de mecanisme, intre care coordonarea devine o conditie obligatorie, de la cele mai complexe procese de natura controlului cortical, fara de care niciun comportament uman nu este posibil, la cele mai fine sincronozari motrice ale componentelor aparatului fono-articulator (buze, obraji, limba, val palatin, laringe si componentele aparatului respirator care participa la fonatie). Astfel, corectarea venita din partea neprofesionistilor sau autocorectarea pot deveni tentative urmate de un fiasco total sau chiar de agravarea tulburarii, in conditiile in care numai un logoped poate gandi si aplica un plan de interventie terapeutica eficient care sa tina seama de toate aceste considerente. Logopedul ii va oferi asadar logopatului un model corect de pronuntie pentru sunetele siflante, suieratoare si africate, afectate de acest sigmatism, si va lucra pentru inlaturarea tendintei defectuoase de plasare a apexului lingual intre dinti, finalizand terapia cu consolidarea si automatizarea pronuntiei corecte a sunetului lucrat.
Desi cu o frecventa mare si cu un aspect inestetic, sigmatismul interdental poate fi inlaturat daca: terapia este realizata de un logoped, incepe cat mai de timpuriu cu putinta si nu este abandonata decat atunci cand defectul de vorbire a fost corectat.
Logoped Maria Jilaveanu
