Terapia logopedica in cazul copiilor cu despicatura labio-maxilo-palatina

Demersul logopedic are în vedere activizarea şi dezvoltarea vocabularului, îmbogăţirea conţinutului cognitiv şi a inventarului consonantic, cu accent pe realizarea unui nivel optim de înţelegere şi transmitere a mesajului verbal. Subiectul terapiei îşi recâştigă dimensiunile normalităţii verbale şi îşi pune în valoare potenţele intelectuale.

Intervenţia terapeutică este personalizată pe fiecare caz în parte, dar ţine cont de nişte principii generale :

·         Se începe de la sunetele care-i sunt cele mai facile copilului la momentul respectiv chiar dacă nu se respectă ordinea de apariție a sunetelor în dezvoltarea ontogenetică;

·         Corectarea începe cu sunetele anterioare şi continuă cu cele care se articulează în regiunea posterioară;

·         Sunetele surde sunt prioritare celor sonore, care necesita o presiune intraorală crescută;

·         Procesul recuperator merge de la simplu la complex, de la emiterea sunetului izolat, la silabă, cuvânt şi apoi la propoziţii;

·         Fixarea corectă a sunetelor necesită multiple repetări.

În cazul prezenţei tulburărilor de pronunţie care nu sunt specifice diagnosticului, ci sunt întâlnite în mod obişnuit în rândul covârstnicilor, terapia logopedică urmează etapele obişnuite corectării pronunţiei:

·         Etapa generală ce conţine exerciţii de gimnastică fono-articulatorie, exerciţii de respiraţie şi exerciţii pentru dezvoltarea auzului fonematic;

·         Etapa specifică în care are loc impostarea sunetului afectat, introducerea acestuia în silabe, logatomi, cuvinte şi propoziţii, consolidarea şi automatizarea fonemului corectat.

Procesul recuperator în tulburările de vorbire specifice DLMP începe după intervenţia chirurgicală de lipire a buzei şi închidere a palatului dur şi moale. Dacă evaluarea sfincterului velo-faringian demonstrează o problemă structurală, intervenţia logopedică nu are niciun rezultat şi se recomandă o nouă intervenţie chirurgicală pentru corectarea structurii.

Dacă în situația unei probleme structurale se recomandă corecția chirurgicală, existența unor probleme funcționale ale sfincterului velo-faringian necesită intervenție logopedică. Intervenția logopedică efectivă are loc după vârsta de 4 ani, dar rolul logopedului se evidențiază din perioada micii copilării prin consilierea părinților privind:

·         Metodele de stimulare ale limbajului la vârstă mică prin activități ludice si de dezvoltare a vocabularului ;

·         Furnizarea unui model corect de vorbire, evitându-se tendința de a pronunța greșit;

·         Încurajarea imitației verbale prin recompensarea reușitelor și stimulare continuă;

·         Realizarea exercițiilor de gimnastică fono-articulatorie;

·         Producerea  și fixarea de noi sunete;

·         Creșterea motivației de a comunica.

  Intervenția logopedică propriu-zisă are ca scop corectarea tuturor deficiențelor de vorbire cu, care copilul cu DLMP se confruntă și pentru fiecare problemă în parte se intervine specific.

  În principal, hipernazonanța, emisia nazală și pronunțarea cu intensitate scăzută a consoanelor, necesită o corecție chirurgicală, dar se poate interveni logopedic dacă sunt îndeplinite următoarele condiții :

·         Deficiența este minoră;

·         Deficiența este inconsistentă;

·         Apare predominant în condiții de oboseală;

·         Deficiența este ca urmare a unei articulări greșit însușite ;

·         Se asociază cu disfuncții oral-motorii;

·         Nazoendoscopia sau videofluoroscopia demonstrează o deschidere velo-faringiana nesemnificativă.

                                                                                   Logoped Ionela Ghizdavu