Mutismul electiv consta intr-o blocare la nivelul vorbirii (disparitia brusca a dorintei de a vorbi a copilului), consecinta a unei traume psiho-afectiva sau pe fond de stress emotional. Se manifesta in special la copiii timizi, sensibili, terorizati precum si la cei foarte protejati de familie.
Mutismul electiv poate fi : - in functie de anumite persoane
- in functie de anumite situatii
Mutismul electiv se diferentiaza in raport cu (diagnosticul diferentiat):
- surditate;
- autism;
- alalie.
Mutismul electiv este o tulburare de limbaj, ce se manifesta preponderent in copilaria mica si mijlocie.
Cauzele posibile de masifestare ale mutismului sunt:
- carente afective;
- mediu familial traumatizant;
- bilingvism;
- lipsa de stimulare a comunicarii la copil;
- parinti autoritari;
- parinti supraprotectori.
Terapia mutismului electiv impune cateva conditii generale :
- crearea unui mediu stimulativ, echilibrat pentru copil;
- cresterea increderii in sine a copilului;
- evitarea reprosurilor la adresa copilului;
- reorientarea atentiei de la vorbire spre alte activitati;
- crearea conditiilor propice vorbirii spontane.
Pe langa activitatea terapeutica desfasurata in cabinetul logopedic se impune si implicarea activa a familiei in terapie, precum si introducerea copilului in medii cat mai diversificate.
In activitatea terapeutica, logopedul va manifesta intelegere si apropiere fata de copil, iar primele activitati vor fi unele neverbale, activitati pentru care copilul manifesta interes. In perioada de terapie logopedica se pot inregistra pe langa situatii de progres si situatii de stagnare sau regres, in functie de anumiti factori externi cu care copilul intra in contact.
Ignorarea diagnosticului poate avea consecinte negative asupra adaptarii subiectului la medii noi, dar si a insusirii limbajului de catre acesta.
Logoped Cora-Lavinia Ungureanu
