De cele mai multe ori pedepsele aplicate copiilor sunt rezultatul exprimarii furiei adultilor. Parintii considera ca pedeapsa va corecta comportamentul copilului sau il va stopa.
Fiind pedepsit, copilul inceteaza manifestarea comportamentului deoarece se teme de pedeapsa sau de reactia adultului si nu pentru ca a inteles motivul pentru care este gresit comportamentul sau. Astfel comportamentul indezirabil va fi repetat daca nu este in preajma lui cineva care sa il corecteze, sa aplice pedeapsa, asa cum copilul a fost obisnuit.
Pedepsele repetate dau nastere sentimentelor de frustrare si neincredere in parinti si in fortele proprii. Copilul invata astfel ca nu este bun, ca nu este iubit si ca toate comportamentele lui sunt gresite si neacceptate.
Folosite des, pedepsele nu mai au efect, copilul se „imunizeaza”. Comunicarea cu adultul se intrerupe. Atunci cand se incearca corectarea comportamentului, copilul refuza inclusiv contactul vizual cu interlocutorul, tace sau aproba ceea ce zice acesta fara a asculta de fapt. Acest tip de comportament trezeste furia adultilor declansand imediat aplicarea pedepsei. Acest cerc vicios conduce la deterioarea relatiei parinte-copil si escaladarea comportamentului nepermis.
Parintele intra intr-un conflict de putere cu copilul.Aceste conflictele de putere nu duc la o rezolvare favorabila a situatiei.
Pentru evitarea acestor situatii si pentru gasirea unor solutii constructive pentru modificarea comportamentului este necesar sa i se explice copilului clar regulile si consecintele la care conduce nerespectarea acestor reguli.
Regulile trebuie enuntate clar, in cuvinte si propozitii care sunt intelese de copil. Parintele trebuie sa se asigure ca regulile au fost intelese de copil. Consecintele enuntate pot fi consecinte logice (daca trantesti jucaria aceasta se va strica), sau consecinte care vor fi aplicate de catre parinte. Parintele va enunta niste consecinte pe care le poate aplica si care sunt in stransa legatura cu comportamentul indezirabil al copilului (daca tu nu faci temele cand vii de la scoala atunci nu vei avea timp de joaca).
Regulile si consecintele sunt in interdependenta iar parintele trebuie sa se asigure ca acestea sunt intelese. Astfel, dupa ce copilul ia cunostinta de acestea parintele poate verifica discret daca au fost intelese si daca le respecta, supraveghindu-l de la distanta.
Atunci cand copilul nu respecta regula, parintele este necesar sa afle motivul pentru care nu a respectat-o. Sunt situatii in care copilul desi stie care este consecinta considera ca pentru momentul respectiv este mai bine sa faca altfel. Este important de aflat modul in care a gandit copilul atunci cand nu a respectat regula si cum poate gandi altfel incat sa respecte si regulile.
Asumarea consecintele determina autonomie si dezvoltarea unui mod de rezolvare a problemelor care poate conduce la gasirea unor solutii proprii eficiente in situatii dificile.
Psiholog Doina Mafteiu
