Detalii articol

< inapoi
 
Consecintele dislaliei in planul adaptarii scolare la elevii din clasele I-IV Consecintele dislaliei in planul adaptarii scolare la elevii din clasele I-IV

Motto: ,,Copilul sa vina la scoala bucuros si sa plece fericit, simtind ca tot ce il inconjoara ii este propriu.,, (Elvira Cretu, 1999)

 

            Intrarea in scoala reprezinta o schimbare in viata tuturor copiilor. Ei trec de la mediul familial bazat pe caldura afectiva intensa din partea parintilor, la mediul scolar, unde situatia este diferita.

            Diferente importante exista intre scolarii mici atat in ceea ce priveste consistenta vocabularului, bogatia si varietatea lui, cat si in ceea ce priveste stilul vorbirii, bogatia structurilor gramaticale a propozitiilor, existenta sau neexistenta fenomenelor parazitare in vorbire, a defectelor de pronuntie etc.

            La intrarea in scoala, de la limbajul familiar se trece la unul oficial, de la un limbaj neingrijit se trece la unul ingrijit, favorizand integrarea copilului in societate.

            Diferentele dintre copii care apar la intrarea in scoala, si care imprima o caracteristica aparte, sunt tulburarile de limbaj care se repercuteaza direct asupra comportamentului scolar si asupra personalitatii elevilor.

            Cele mai frecvente tulburari de vorbire sunt tulburarile de tip dislalic. Dislalia (,,pelticia,, cum i se spune in popor), este cea mai des intalnita, reprezentand 90% din totalul tulburarilor de limbaj. In dislalie, cel mai afectate sunt urmatoarele sunete : s, z, j, c, g, r.

            Tulburarile de limbaj au o influenta negativa asupra rezultatelor la invatatura. Ele se rasfrang, mai mult sau mai putin daunator, asupra personalitatii copiilor, determinand astfel : timiditate, nehotarare, neincredere in sine, izolare de colectiv, negativism, nervozitate, sentimente de inferioritate etc.

            Dar pentru a evita consecintele dislaliei asupra comportamentului elevilor in ceea ce priveste  adaptarea scolara a acestora, trebuie intervenit timpuriu prin masuri logopedice de corectare. Un rol important in corectarea tulburarilor de limbaj revine logopedului. El trebuie sa acorde o atentie deosebita exercitiilor de corectare a vorbirii, sa le faca placute copilului, sa-i trezeasca increderea in fortele proprii. Stransa colaborare a logopedului cu ,,pacientul,, sau contribuie la inlaturarea insucceselor si trezeste in copil interesul si increderea in reusita tratamentului.

 

                                                                                    Logoped Dragomir Monica Doina

Toate drepturile rezervate Cabinet Logopedic Andu 2008