De cate ori nu ne-am amuzat auzindu-l vorbind pe ratoiul Donald sau alte personaje animate cu „un limbaj aparte”? De cate ori nu am incercat sa le imitam pentru a starni zambete celor din jur? De cate ori nu am considerat haios un copil care „stalceste cuvintele” si mai ales de cate ori nu l-am incurajat in pronuntia sa deficitara imitandu-l, aplaudandu-l, cerandu-i sa repete etc?
Dislalia, pronuntia eronata a sunetelor, este cel mai des intalnita tulburare de limbaj, iar daca ne referim la sunetele afectate, copiii „SASAITI” sunt cei mai numerosi.
SIGMATISMUL, pronuntia defectuasa a sigmaticelor, poate avea mai multe cauze:
- slabirea muschilor retractori ai limbii care poate duce la functionarea gresita a acesteia
- anomaliile de pozitie a dintilor si maxilarelor
- personalitatate infantila
Sigmatismul se diferentiaza in urmatoarele categorii: oral atunci cand pozitia limbii este improprie pronuntarii corecte, fie ca se afla intre dinti, fie sprijinirea varfului limbii pe dinti, lateralizarea miscarilor limbii in pronuntie, adancirea exagerata a jgheabului median al limbii, retragerea varfului limbii mai inapoi de la locul pronuntiei corecte, nazal, functia anormala a palatului moale si laringal.
Majoritatea copiilor dislalici sunt de varsta prescolara sau scolara mica de aceea principala metoda in terapia logopedica este jocul. Copilul trebuie sa se simta relaxat, sa aiba incredere in logoped, sa se simta motivat pentru a putea inregistra progrese. Exercitiile logopedice trebuie sa faca parte dintr-un joc pentru a nu fi percepute ca stresante, impuse, obositoare.
De exemplu in cazul unui copil de 3-4 ani cu sigmatism interdental ( afectat sunetul „S”) etapa consolidarii sunetului in pozitie initiala. Exercitiile vor avea ca scop pronuntia sunetului „S” in pozitie initiala si se va pune accent pe folosirea cuvintelor care incep cu acest sunet. Foarte important pentru aceasta varsta este prezenta materialului didactic si stimularea motrica a copilului avand in vedere ca atentia prescolarului mic este greu de concentrat mai mult de 10-15 minute. Astfel va imita sunetul emis de sarpe ( poate sa-l imite in totalitate tarandu-se si emitand sunetul concomitent), imaginile colorate reprezentand obiecte a caror denumire incepe cu sunetul „S” sunt alta sursa de captare a atentiei, jocuri motrice: sarituri ritmate ( copilul pronunta denumirea actiunii: sari!sari!), jocuri de perspicacitate de genul „Unde se afla? , dramatizari, puzzle, etc., depinde de imaginatia si creativitatea terapeutului sau a parintilor ( nu este suficient sa se lucreze intens in cabinetul logopedic daca procesul de corectare a pronuntiei nu este sustinut si de cei din mediul apropiat copilului in cauza) important este ca sa fie stimulata pronuntia corecta a sunetului afectat (in cazul nostru „S”) intr-un mod placut si motivant pentru copil.
Logoped Cristina Radu
