Primele săptămâni de şcoală pot fi motiv de bucurie pentru copii şi părinţi dar totodată şi motiv de îngrijorare sau de experimentare a temerilor. Intrarea într-o colectivitate nouă de copii, acomodarea cu învăţătorul sunt situaţii prin care trece orice copil de clasa I.
Suportul părinţilor atât la efectuarea temelor cât şi pentru acomodarea cu ceilalţi copii este vital. Totodată, acum este momentul în care pot fi depistate eventualele tulburări de învăţare şi se poate interveni pentru diminuarea efectelor.
Din punct de vedere medical se numeşte tulburare de învăţare, o afecţiune neurologică ce interferează cu capacitatea unei persoane de a îngloba şi prelucra informaţii. Tulburările de învăţare pot fi de mai multe feluri: tulburări de citire, tulburări de scriere, tulburări de compunere a unor texte, tulburări matematice.
Cauzele principale ale deficienţelor de învăţare, rezidă, în special, în disfuncţii cerebrale, configuraţia heterocronică şi configuraţia defectuasă a proceselor psihice, caracterizate prin anumite greutăţi în realizarea unor sarcini de învăţare şi realizarea unor performanţe sub posibilităţile reale ale elevului.
Factorii de mediu influenţează în mod crucial evoluţia acestor tulburări. Un mediu suportiv, părinţi care explică copilului pe înţelesul lui, ceea ce i se întâmplă şi care îl încurajează să depăşească momentele în care acesta nu poate face progrese, conduc la amelioarea tulburărilor de învăţare.
Simptomele tulburărilor de învăţare pot fi: dificultăţi de coordonare motorie şi de orientare în spaţiul apropiat, lipsa progresului şcolar deşi potenţialul există, dificultăţi în realizarea unor sarcini şcolare, deficienţă de atenţie, astfel încât copilul se concentrează o perioadă scurtă de timp, atenţia fiindu-i imediat distrasă, vocabular nedezvoltat, limbaj receptiv sub nivelul vârstei (copilul nu înţelege sarcinile date), dificultăţi de citire, auz fonematic slab dezvoltat (nu discriminează sunetele, nu realizează când se termină un cuvânt şi începe un altul), deprinderi de autonomie personală neformate, lipsa deprinderilor de socializare şi de creare a legăturilor de prietenie.
Sunt copii care au o parte din aceste caracteristci fără a avea un deficit neurologic şi care ajung să fie diagnosticaţi cu tulburari de învăţare şi pot fi încadraţi în sistemul de învăţământ special dacă nu benficiază de suport adecvat.
Diferenţele care apar în timpul orelor de curs între aceşti elevi şi ceilalţi din clasă duc la scăderea stimei de sine şi la formarea unei imagini despre sine ca şi „copil prost”, „elev problemă”, etichete car sunt lipite copilului şi care favorizează eşecul şcolar repetat.
La apariţia simptomelor mai sus menţionate este necesar să fie consultat medicul psihiatru şi psihologul şi dacă este necesar se urmează o terapie medicamentoasă şi copilul este inclus într-o formă de terapie care poate conduce la ameliorarea simptomelor. Sunt tulburări de învăţare precum însuşirea scrisului, cititului şi acalculia care urmează copilul şi în viaţa de adult şi care nu se ameliorează. Curricula de învăţare adaptată şi profesorul de sprijin pot ajuta copilul să promoveze o formă de învăţământ. Totodată, unele dintre aceste simptome pot fi adiacente unei adaptări defectuoase la mediul şcolar sau lipsei de abilităţi a copilului şi pot fi ameliorate cu sprijinul psihologului sau al logopedului.
Când trebuie să se îngrijoreze părinţii? Motive de îngrijorare atunci când copilul plânge când merge la şcoală, refuză să meargă, caietele sunt mâzgălite, semnalele primite de la învăţător spun că nu este atent în clasă şi nu înţelege sarcinile.
Care este diferenţa între probleme de adaptare şcolară şi o eventuală tulburare de învăţare?
Este important dacă există o eventuală problemă de vedere care împiedică copilul să vadă la tablă, dacă copilul este distras în clasă de alţi colegi în timpul orelor sau dacă este agresat. Cele menţionate pot genera refuzul de a merge la şcoală şi o performanţă şcolară scăzută.
Dacă se face diferenţa între cele două aspecte, atunci intervenţia va fi eficientă.
Ignorarea semnalelor pe care le transmit copilul şi învăţătorul cu privire la dificultăţile de învăţare pot conduce mai tarziu la eşec şi abandon şcolar, implicarea copilului în comportamente delincvente, inadaptare socială ca adult.
Psiholog Doina Mafteiu
