ADHD (in engleza Attention Deficit Hyperactivity Disorder) inseamna Deficit de Atentie / Tulburare Hiperkinetica si este una dintre cele mai frecvente afectiuni comportamentale intalnite la copii si adolescenti. Studiile arata ca un procent de 5% din copiii de varsta scolara prezinta simptome ADHD (1-2 din copiii dintr-o clasa de 30). ADHD debuteaza in copilarie si poate persista si la varsta adulta. Desi la unii copii simptomele ADHD dispar odata cu inaintarea in varsta, in jur de 60% pot prezenta simptome si la varsta adulta. ADHD afecteaza sexul masculin mai mult decat pe cel feminin.
Raportul baieti:fete este 4:1. Diagnosticul la fete este mai dificil, caci predomina forma cu inatentie. ADHD poate fi tratat numai medicamentos. Conform studiilor, fara tratament, 30% dintre cei care sufera de ADHD merg catre delincventa juvenila. Daca nu au inteligenta superioara, o familie care sa-i sustina, daca parintii sunt someri, daca nu au suportul educational si material, ajung sa comita infractiuni.
Un alt studiu de psihopatologie realizat in cadrul Directiei Generale a Penitenciarelor din Romania a relevat faptul ca 85% dintre detinuti sufera de ADHD.
Un copil cu ADHD care nu este diagnosticat si tratat la timp se va confrunta cu multe probleme acasa si in societate. Din cauza comportamentului la scoala va fi izolat de grup, va fi respins de colegi. Profesorul il va certa pentru ca nu e atent. Acasa, simtindu-se ei insisi vinovati, parintii isi vor revarsa si ei angoasele pe copil. Cu timpul, atat situatia de la scoala, cat si cea de acasa vor inrautati simptomele, iar in lipsa tratamentului, copiii cu ADHD devin agresivi, dezvoltand comportamente antisociale.
Pentru diagnosticarea ADHD trebuie sa fie indeplinite cel putin doua dintre criteriile urmatoare : incapacitatea copilului de a-si mentine atentia si aceasta este usor perturbata de stimulii din jur, hiperactivitatea, ducand la un comportament inadecvat, impulsivitatea (afectarea ariilor cerebrale de inhibitie) care il determina pe copil sa se implice in diverse activitati chiar foarte riscante fara a putea evalua gravitatea riscurilor.
Simptomele pentru inatentie: ignora detaliile, greseste din neglijenta, isi mentine cu greutate concentrarea la lucru sau la joaca, pare sa nu asculte atunci cand cineva i se adreseaza direct, nu respecta instructiunile, nu termina ceea ce a inceput, are dificultati in a-si organiza sarcinile si activitatile, evita activitatile care necesita efort intelectual sustinut, pierde lucruri de care are nevoie, este distras de zgomote exterioare, este uituc in activitaþile lui.
Simptomele pentru hiperactivitate-impulsivitate
-
Simptomele de hiperactivitate : alearga sau se catara atunci cand nu ar trebui, vorbeste excesiv, se agita sau se foieste, se ridica de pe scaun, are dificultati in desfasurarea activitatilor, este in miscare, parca ar fi animat de un motor.
-
Simptomele pentru impulsivitate: raspunde inainte ca intrebarile sa fie complete, are dificultati in a-si astepta randul, intrerupe sau deranjeaza alte persoane.
Deoarece toti copiii se comporta uneori astfel, diagnosticul de ADHD poate fi stabilit unui copil numai de catre un specialist.
Multi dintre copiii cu ADHD au tulburari de limbaj, mai ales legate de expresivitatea limbajului. Ei pot avea un vocabular limitat, dificultati de gasire a cuvintelor si o gramatica saraca. Diagnosticul tulburarilor de limbaj se face in urma examenului logopedic care cuprinde atat examinarea aparatului fonoarticulator (dentitie, tip de respratie, mobilitate a limbii, forma palatului moale si a valului palatin), cat si examinarea vocabularului pe care copilul il are.
Tulburarile de limbaj care pot aparea sunt : dislalia, intarzierea in dezvoltarea limbajului, balbaiala. Se poate observa astfel ca sunt mai multe sunete afectate, ca topica frazei poate fi incorecta, copilul inversand locul partilor de propozitie, ca apar barbarisme in limbaj (atina tata pecat). Mesajul transmis de copil devine astfel de neinteles (eu parc vreau azi, paine mananc nu, etc). Totodata, cuvintele de legatura, prepozitiile, conjunctiile pot fi folosite incorecte, ceea ce altereaza sensul propozitiilor (cartea cu ma uit, pe parc eu merg, in gradinita plec etc.). Timpul si persoana verbului sunt afectate, nu se face acordul subiectului cu predicatul (eu merge afara, mama plecam la serviciu).
Oricare ar fi diagnosticul logopedic, terapia va tine cont de particularitatile copilului. Intru-cat copiii diagnosticati cu ADHD isi mentin pentru putin timp atentia concentrata pe o sarcina data si trec de la o activitate la alta fara a finaliza este nevoie ca terapia sa se desfasoare intr-un cabinet in care exista mai putin stimuli care ar putea sa distraga copilul, iar acesta ar trebui sa fie odihnit atunci cand ajunge la cabinet. Terapia cu un copil suprasolicitat sau suparat nu isi va atinge obiectivele, dezorganizandu-l pe el, pe parinte si pe specialist. Activitatile propuse trebuie sa fie scurte. Dupa finalizarea fiecareia dintre activitati urmeaza un timp de 1 –2 minute in care copilul se poate ridica de la masuta si se poate misca liber prin incapere facand ceea ce ii place. I se poate spune de la inceput copilului ca va avea pauze in care va putea face ceea ce doreste, dupa terminarea unei activitati. In cazul dislaliei (pronuntarea gresita unor sunete sau omiterea lor), exercitiile pentru antrenarea aparatului fonoarticulator (limba sãgeata, pisica bea apa, siueratul vantului, facem liniste, mersul calului etc), precum si gimnastica pot fi moduri in care copilul poate fi atras in terapie prin joc.
Copiii cu ADHD au experimentat de multe ori esecuri, datorita hiperactivitatii si inatentiei asa ca pot dezvolta teama de esec si, implicit de incercare. Pot deveni refractari la unele soclicitari atunci cand nu reusesc din primele cateva incercari. Au nevoie de incurajare si sustinere atat din partea logopedului cat si a familiei. Rezultatele terapiei depind atat de relatia pe care copilul si logopedul o dezvolta cat si de implicarea parintilor.
Logoped Doina Cristina Mafteiu
