Limbajul este un aspect important al dezvoltarii copilului, permitandu-i acestuia sa comunice, sa-si faca intelese nevoile si sa interactioneze cu cei din jur. Forma concreta a limbajului este vorbirea, care se insuseste treptat. Copilul trebuie invatat sa vorbeasca, iar acest lucru se realizeaza in perioada primei copilarii, adica intre 0-3 ani.
Inainte de primele forme de limbaj verbal, dar si dupa aceea copilul comunica foarte mult folosind limbajul nonverbal (gesturi si mimica ).
Prima modalitate de comunicare orala este prin tipat (plans), care este prezent inca de la nastere si care, prin intensitate si tonalitate, are rolul de a atentiona ca bebelusul are nevoie de "un mic ajutor" din partea parintilor. Astfel copilul reuseste sa-i comunice mamei ca ii este foame, frig sau cald, ca trebuie sa fie schimbat sau ca doreste sa fie leganat, mangaiat.
In jurul varstei de 2 luni apare ganguritul, care reprezinta debutul comunicarii verbale.
La 4 luni copilul vocalizeaza mult. Rostirea prelungita a vocalelor ii face placere si, prin modificarea intonatiei, pare ca poarta un dialog cu cei din jurul sau.
Limbajul copilului se dezvolta, apar si unele consoane astfel ca pe la 6 luni copilul repeta 2-3 silabe identice, fara a forma insa cuvinte. Exemplu pa pa pa, ma ma ma, be be be. Este asa numita etapa a lalatiunii.
Intre 9 luni si 1 an apar primele cuvinte, la inceput fara adresa si fara a le intelege sensul. Spre sfarsitul primului an de viata copilul raspunde prin gesturi la intrebari simple, executa comenzi simple, poate da sau arata la cerere anumite obiecte, indica 3-5 imagini dintr-o carte cand sunt denumite, arata 3 parti ale corpului. Vocabularul sau ajunge pana la 5 cuvinte, dar poate folosi acelasi cuvant pentru obiecte diferite.
Intre 1 an si jumatate si 2 ani deja copilul este capabil sa formeze propozitii simple si are in vocabular in jur de 50 de cuvinte. La aceasta varsta nu foloseste inca pronumele personal "Eu" si vorbeste despre sine la persoana a 3 a. Numeste alti membri ai familiei, 4 - 5 jucarii si raspunde cu DA sau NU la intrebari care cer raspunsuri de acest tip.
Intre 2 si 3 ani limbajul se dezvolta foarte mult, achizitioneaza zilnic noi informatii, iar vocabularul activ ajunge la 200 -300 cuvinte. Copilul acum isi poate spune numele, spune sau arata pe degete ce varsta are, isi spune sexul cand este intrebat (baiat-fata), foloseste corect pluralul substantivelor, foloseste cateva verbe la trecut , raspunde la intrebari de genul " ce face?", "unde este?".
Aceste stadii ale dezvoltarii limbajului ii pot ajuta pe parinti sa depisteze daca este ceva in neregula cu limbajul copilului lor. De multe ori parintii fac comparatie intre copii si acest fapt nu face decat sa-i sperie, sa-i nelinisteasca, punandu-si adesea intrebarea de ce copilul lor nu este si nu se dezvolta la fel ca ceilalti. Parintii trebuie sa tina seama de faptul ca dezvoltarea limbajului este influentata de ereditate, ca premisa biologica a dezvoltarii, mediu si educatie si acestea fac ca fiecare copil sa aiba propriul ritm de dezvoltare. In acest proces de insusire a limbajului parintii au un rol foarte important, deoarece ei reprezinta modelul pe care copilul il imita de la o varsta foarte mica. De aceea, in primul rand parintele trebuie sa vorbeasca foarte corect, sa nu stalcesca cuvintele si sa nu-l incurajeze pe copil sa o faca, desi este amuzant, sa il corecteze de cate ori este nevoie fara a deveni insa un factor frustrant pentru copil. Parintii trebuie sa-l stimuleze continuu verbalizand fiecare actiune pe care o fac, sa foloseasca multe jocuri , jucarii si carti, sa-i citeasca si sa-l antreneze in activitati specifice varstei lui incurajandu-i fiecare incercare de a vorbi.
Logoped Ionela Ghizdavu
