Acordam cu totii (parinti, profesori, medici, psihologi scolari) o atentie deosebita copiilor care par “agitati”, “nelinistiti”, “impulsivi”, nu reusesc sa termine activitatile incepute, nu citesc cu atentie cerinta, nu asteapta ca intrebarile care le sunt adresate sa fie finalizate, nu asteapta explicatiile, se ridica permanent de pe scaun, se misca incontinuu, intr-un cuvant, “nu respecta regulile”.
Cu un diagnostic confirmat de medic sau nu (ADHD, comportament opozitionist) astfel de comportamente sunt o provocare pentru persoanele implicate. De multe ori, deficitul de atentie, manifestarile de neliniste motrica, impulsivitate sau opozitionism se asociaza cu intarziere in dezvoltarea limbajului, tulburari de pronuntie, dificultati in sfera scris-cititului, ortografiei, vocabular deficitar.
Terapia logopedica poate deveni o provocare atat pentru copil cat si pentru terapeut. Progresele pot sa apara mai greu in astfel de situatii. Exercitiile repetitive, implicarea in activitati planificate, organizate pe parcursul intregii sedinte de terapie solicita atentia, cer perseverenta, implicare, motivatie pentru corectarea tulburarilor de limbaj. Caracterul ludic al sedintelor de terapie determina orice copil sa se implice cu placere in activitate, sa retina mai usor, sa aiba nevoie de mai putine repetitii, jocul fiind modalitatea prin care el invata, dar nu intotdeauna acest lucru este suficient pentru a obtine progrese rapide.
In astfel de situatii, ca parinte, este important sa explicati copilului - adecvat posibilitatilor sale de intelegere - ce se asteapta de la el, sa elaborati reguli clare in ceea ce priveste terapia, sa utilizati recompensa, sa fiti consecvent – sa faceti ceea ce ati promis atat atunci cand regulile au fost incalcate cat si atunci cand au fost respectate, sa va bucurati, sa il laudati pe copil si sa il valorizati pentru fiecare progres, sa nu va infuriati atunci cand lucrurile nu ies exact asa cum va doriti, sa incercati sa ramaneti calm, sa manifestati rabdare si intelegere pentru copilul dumneavoastra, pentru capacitatile sale si ritmul sau propriu de a invata. Regulile stabilite trebuie sa fie putine, clare si precise. Atat recompensa cat si consecintele negative trebuie sa urmeze imediat comportamentului negativ.
Ca educatori, parinti, cadre didactice, terapeuti ne confruntam deseori cu situatii educationale mai complicate. Pentru a reactiona cu calm este bine sa ne reamintim permanent faptul ca un copil nu “alege” sa se comporte astfel. Fiecare copil are nevoie de sprijin, ajutor si incurajare.
In terapia logopedica se recomanda activitati compacte, de scurta durata, bine organizate si planificate, diversificate, materiale didactice variate, bogate. Se recomanda „promptarea” – atragerea atentiei atunci cand copilul este distras, organizarea adecvata a mediului, astfel incat sa nu fie prezenti prea multi stimuli care sa ii distraga atentia copilului, prezentarea ordonata a materialului didactic, in momente bine alese, contactul permanent cu copilul, stimularea adecvata, permanenta, introducerea activitatilor in mod organizat, pas cu pas. Relatia copilului cu terapeutul este foarte importanta, copilul trebuie valorizat pentru progresele facute, atat din punct de vedere comportamental cat si pentru achizitiile din sfera limbajului. Este important sa acordam atentie faptului ca pentru a ajunge la aceste progrese copilul s-a straduit.
Comunicarea dintre parinte si logoped este foarte importanta. Regulile si aplicarea recompenselor si a consecintelor negative se stabilesc impreuna. Este important sa discutam problemele aparute, sa cautam impreuna solutii, sa evitam sa interpretam parerea celuilalt ca pe un repros. Indiferent de diagnostic, este important sa venim in intampinarea acestor „simptome”, sa depasim dificultatile si sa sprijinim copilul pentru a face achizitii potrivit varstei, achizitii care sa il ajute sa se adapteze mai usor.
Logoped Magdalena Stefan
