Dislexo-disgrafia este întalnita la aproximativ 4-7% din copiii de etate scolara. Acest procent se refera la elevii cu intelect normal si analizatorii vizual si auditiv functionali. Cei care au deficiente mintale si/sau deficiente senzoriale întâmpina dificultăti mai mari, mai complexe si mai frecvente in dezvoltarea limbajului oral si scris. Dintre elevii “normali”cu tulburari de invatare a scris-cititului, 60-80% sunt baieti. De altfel, sexul masculin este în mai mare masura afectat si de tulburari ale limbajului oral: tulburari de pronuntie, balbaiala, intarzieri in dezvoltarea generala a limbajului etc. Datorita stereotipiilor sociale si a diferentelor educationale, fetitele sunt antrenate in activitati casnice, isi verbalizeaza mai des actiunile (“pun masa”, “sterg praful”). Ele prefera jocurile cu papusi care implica dialog, interpetare de roluri. Baietii sunt adesea mai atrasi de jocuri de constructii care dezvolta capacitatea de organizare si orientare spatiala, dar mai putin limbajul.
Daca aveti un copil cu dislexo-disgrafie, este deosebit de important sa pastrati în minte cateva aspecte:
-
A intampina dificultati de scriere si citire nu inseamna a fi mai putin inteligent, incapabil! Copilul dumneavoastra are cel mai probabil o inteligenta normala sau chiar peste medie.
-
Copilul poate prezenta aptitudini deosebite, in ciuda dificultatilor de scris-citit, aptitudini ce asteapta sa fie descoperite si valorificate.
-
Copilul poate depasi tulburarea de scris-citit prin intelegere, iubire si sprijin de specialitate.
Aceasta tulburare de invatare este recuperabila si necesita o munca de echipa. Este esentiala colaborarea dintre logoped, parinte, profesori si, mai ales, copil. Nu este suficienta doar munca logopedului cu copilul sau doar a profesorului cu copilul. Fiecare dintre membrii echipei trebuie sa se implice activ, mai ales prin atitudinea adoptata fata de tulburarea intampinata de elev. Atitudinea adultilor (de incredere/neincredere, optimism/pesimism sau resemnare, critica/lauda exagerata şi neîntemeiata etc) este printre cele mai importante la început de drum. Pe ea se vor cladi rezultatele terapiei logopedice.
In ciuda interventiei logopedice sistematice, sunt persoane care la varsta adulta pastreaza unele dificultati specifice, de genul: “mancatul”frecvent al literelor, confuzii in scrierea cuvintelor asemanatoare acustic, de genul paronimelor, erori in formarea numerelor de telefon, ritm lent de citire, tendinta de a incurca dreapta cu stanga, dificultati in a pronunta un cuvant mai lung cu respectarea ordinii sunetelor din cuvant, tendinta de a incurca numerele în oglinda –de exemplu 49 si 94 etc. Aceste dificultati pot avea efecte neplacute pentru viata de zi cu zi, cum ar fi: vizionarea filmelor subtitrate ce necesită o lectură rapida a traducerii, dificultati in a lua notite, confuzii ocazionale intre autobuze pe baza numarului etc.
Experienta arata insa ca nu aceste erori si dificultati sunt cele care fac grea viata persoanelor cu dislexo-disgrafie, ci lipsa de incredere în fortele proprii. Convingerea ca dificutatile de scris-citit se datoreaza inteligentei lor reduse, a unei autodiscipline precare, a neatentiei s.a. pot fi mult mai daunatoare stimei de sine si personalitstii in ansamblul ei decat tulburarea de invatare propriu-zisa Atitudinea familiei si a cadrelor didactice este cruciala pentru acesti copii deoarece orice copil interiorizeaza imaginea pe care cei din jur i-o transmit. În virtutea principiului demonstrat stiintific al “profetiei care se autoimplineste”, un copil care a auzit de nenumărate ori ca este prost, lenes, incapabil, rau-intentionat, neatent se va purta treptat de ca si cum aceste etichete ar reprezenta o realitate indiscutabila. Este o conformare involuntara care se produce la o varsta la care copiii nu au capacitatea de reflectie si de respingere/acceptare constientă a ceea ce vine din exterior. In consecinta, toate calitatile lui, aptitudinile pe care le poseda si de care nu este constient inca risca sa ramana nedezvoltate. Criticile inhiba exprimarea de sine, eficienta in activitate si relationare, incurajeaza manifestarile agresive, precum si absenteismul, abandonul scolar.
Daca tulburarea de scris-citit nu este complet depasita, motivele de ingrijorare nu sunt foarte mari. Exista persoane celebre care au prezentat dislexo-disgrafie si care au putut sa se realizeze remarcabil in ciuda tulburarii : Walt Disney, Thomas Edison, Hans Christian Anderson, Sir Winston Churchill, Gustave Flaubert.
Logoped Alexandra Lavinia Rogozea
