Scrisul si cititul sunt abilitati complexe in cadrul limbajului uman, care presupun control constient in insusirea lor, o maturizare specifica a psihicului si a motricitatii.
In disgrafie aptitudinile grafice sunt sub nivelul asteptat, in ciuda varstei cronologice a copilului, a inteligentei si a educatiei. Este practic o incapacitate a copilului cu auz, limbaj si intelect normal de a invata corect si de a utiliza constant scrisul (desi disgrafia apare frecvent pe fondul deficientei mintale, in bolile psihice etc.).
Cauzele sunt foarte variate de la o nematurizare globala a limbajului pana la tulburari de motricitate, erori in educatie si chiar cauze organice neurologice.
Foarte rar, disgrafia apare independent de dislexie (tulburarea cititului) si chiar discalculie (tulburarile de calcul matematic). De aceea primele doua tulburari se reunesc intr-un sindrom dislexo-disgrafic. Acest sindrom este de mai multe tipuri:
1.Dislexo-disgrafia specifica: o incapacitate de formare a abilitatilor de scris si citit, cand copilul nu poate face legatura dintre sunetele auzite si semnul lor grafic.
2.Dislexo-disgrafia de evolutie: copilul nu inregistreaza progrese in invatarea scris-cititului, acesta atingand un anumit nivel dupa care scrisul si cititul nu mai sunt la nivelul varstei sale cronologice, facand erori specifice primelor etape de invatare a scris-cititului.
3.Dislexo-disgrafia spatio-temporala: scris-cititul este in diagonala sau cuvintelele se scriu despartite, intr-o forma ondulata.
4.Dislexo-disgrafia pura: apare pe fondul unor tulburari mai grave de limbaj si auditie precum afazia, alalia, hipoacuzia.
5.Dislexo-disgrafia lineara: se caracterizeaza prin rarirea randurilor, incapacitatea de a trece la randul urmator, sarirea peste unele spatii, mai accentuat in scris decat in citit.
6.Dislexo-disgrafia motrica: din cauza tulburarilor de motricitate scrisul devine neregulat, inegal, tremurat si nesigur sau rigid si tensionat, cu o proasta organizare in pagina prin depasirea spatiului acesteia, cu un aspect neingrijit pana la ilizibil si total inestetic.
Copilul dislexo-disgrafic va avea un grafism si o lexie defectuoase caracterizate prin manifestari ca:
- lentoare: un scris extrem de incet, mai ales cand copiaza un text si deci nu trebuie sa li se impuna un ritm anume. Viteza foarte mica a actului grafic face ca literele lor sa fie inghesuite pana la suprapunerea lor, foarte mici sau inegale ca marime. Acesti copii sunt frecvent stangaci sau ambidecstrii.
- necorelarea sunetului cu simbolul lui grafic si neintelegerea sensului conventional al simbolurilor grafice atunci cand sunt citite: copilul nu citeste cuvantul ca pe un intreg, mai ales cuvintele plurisilabice. In scris omit aceste cuvinte sau unesc cuvintele intre ele prin alungiri exagerate ale literelor.
- nerespectarea regulilor gramaticale si caligrafice: aici nu e vorba de erori intamplatoare si firesti, ci de manifestari constante de nerespectare a punctuatiei in scris si citit pana la omiterea cuvintelor a caror scriere sau citire ii fac nesiguri. Scrisul este foarte inestetic cu litere foarte mari sau foarte mici chiar in cadrul aceluiasi cuvant.
- omiterea literelor si chiar a cuvintelor: apare mai ales la copiii care au si tulburari de pronuntie pentru ca ei ajung sa scrie, si bineinteles sa citeasca, asa cum vorbesc. Omisiunile sunt mai frecvente la sfarsitul cuvantului sau propozitiei cand intervine si oboseala si in general in cazul cuvintelor de o complexitate mai mare ca lungime si inteles.
- adaugiri de litere si cuvinte: acesti copii au in general tulburari de motricitate, atentie si perceptie.
- confuzii si inlocuiri de sunete si litere cu altele care se aseamana vizual (de exemplu: “m” cu “n”) sau auditiv ( “s” cu “z”).
- contopiri de cuvinte prin alungirea ultimei litere din cuvant care se uneste cu cea din cuvantul urmator. Mai ales cand se unesc cuvinte scurte textul devine practic ilizibil.
- nerespectarea spatiului paginii care este depasit din cauza incapacitatii de proportionare a literelor, a neindemanarii grafice, cauze care determina si realizarea unor litere suprapuse unele peste altele.
- forme specifice de scris si citit precum:
1 Scrisul servil: apare cand literele sunt inclinate si alungite exagerat spre dreapta sau stanga. In anumite cazuri apar chiar desene minuscule (ex: floricele, pasarele) in buclele literelor.
2 Scris-cititul ca in oglinda: unii copii rotesc exagerat literele si ele apar ca si cand ar fi imaginea in oglinda a literei respective, iar in citire au o pozitie specifica a capului si tendinta de a roti pagina scrisa normal pentru a o putea citi.
Terapia dislexo-disgrafiei presupune o interventie la nivelul copierii, scrierii dupa dictare, compunerii, citirii dupa textul de tipar, citirii dupa textul de mana, citirii propriilor litere de mana, citirii expresive cu punctuatia si prozodia impusa de aceasta respectate, intelegerii mesajului textului.
Logoped Maria Jilaveanu
