Tulburările de limbaj la adulți

Cu toate că majoritatea celor care vin la logoped sunt părinți cu copii cu diferite dificultăți de limbaj sau de vorbire, acest lucru nu înseamnă că nu există și adulți care să întâmpine asemenea dificultăți. De multe ori, printre adulții cu tulburări de limbaj există prejudecata că la vârsta lor nu se mai poate vorbi de corectare. Este important să știți că majoritatea tulburărilor de limbaj pot fi corectate la orice vârstă, chiar dacă există anumite caracteristici specifice corectării, influențate de vârsta persoanei cu care se lucrează.

În cazul adulților, cele mai frecvente tulburări de limbaj și de vorbire sunt:

1. Tulburări de pronunție

În general, în rândul adulților întâlnim dislalii monomorfe, adică tulburări de pronunție în care este afectat un singur sunet sau o singură grupă de sunete asemănătoare. Cel mai frecvent, este afectat sunetul „R” – caz în care vorbim despre rotacism. Pe locul al doilea se află sunetul „S” sau sunete din grupa lui – sunetele siflante –, caz în care vorbim despre sigmatism.

De obicei, aceste dislalii monomorfe s-au menținut în timp, având la bază dislalii polimorfe – adică mai multe sunete diferite afectate –, dintre care unele s-au corectat de-a lungul timpului. Acești adulți au fost, în urmă cu ani de zile, copii cu dislalii polimorfe care nu au fost duși la logoped.

2. Tulburări de ritm și fluență

În această categorie intră: bâlbâiala, logonevroza, tahilalia, bradilalia, tumultus sermonis, tulburările coreice, aftongia.

În cazul adulților, bâlbâiala își are de cele mai multe ori originea în copilărie, ca urmare a unor evenimente intens trăite în plan emoțional sau a unor traume. La vârsta adultă, bâlbâiala poate surveni și ca urmare a unor probleme neurologice, a unui atac cerebral sau a unor răni la cap.

3. Tulburări de scris-citit

În această categorie amintim: alexia și agrafia (în cazul adulților neșcolarizați), respectiv dislexia și/sau disgrafia (ca urmare a unor dificultăți întâmpinate la vârsta școlarității, în procesul de însușire a deprinderilor de scris-citit). Dacă nu se intervine logopedic în copilărie, dificultățile pot persista și la vârsta adultă.

Cauzele pot fi: tulburări ale motricității și psihomotricității, metode de predare inadecvate în clasele I și a II-a, relație defectuoasă între copil și învățător, inteligență scăzută, diferite tulburări senzoriale (de exemplu, o deficiență vizuală – ambliopie), precum și alte tulburări de vorbire (ex. pronunție) care se transpun, în perioada școlarizării, în dificultăți de scris-citit.

4. Tulburări polimorfe ale limbajului: Afazia

Afazia – în funcție de tipul acesteia (determinat de specificul leziunilor cerebrale) – poate afecta exprimarea orală sau scrisă și/sau înțelegerea semnificației cuvintelor.

Printre cele mai frecvente cauze menționăm: accidente vasculare cerebrale, infarct, traumatisme cerebrale, tumori cerebrale sau infecții diverse (ex. encefalita herpetică) care pot determina apariția afaziei inclusiv la copil.

Modul în care se desfășoară terapia logopedică în cazul adulților cu afazie depinde de gradul leziunilor, de frecvența ședințelor, dar și de implicarea familiei în procesul corectării.

Logoped Lavinia Neacșu