Sigmatismul interdental (Pelticismul)

Sigmatismul interdental este o tulburare de pronunție cu o frecvență destul de mare în rândul logopatiilor, cunoscută și sub denumirea de “pelticism”. Tulburările de pronunție și de articulare în formele cele mai întâlnite (dislaliile) îmbracă mai multe manifestări: fie deformarea unui sunet sau a unei grupe de sunete printr-o articulare sau o pronunție deficitară, cum este și cazul acestui sigmatism, fie substituirea sunetului cu altul, fie omiterea chiar totală a sunetului din vorbire. Așadar sigmatismul este tulburarea de limbaj în care sunt pronunțate deficitar sunetele siflante (“S” și “Z”), şuierătoarele (“Ș” și “J”) și africatele (“Ț”, “CE”, “CI”, “GE” și “GI”).

Sigmatismul comportă mai multe forme, printre care și acest sigmatism interdental care ia naștere prin pronunțarea sunetelor sus-menționate cu limba între dinți, împiedicând astfel o emisie clară, corectă, estetică și inteligibilă.

Terapia oricărei tulburări de limbaj pornește de la cunoașterea subiectului și se orientează inițial către descoperirea cauzei care a declanșat-o. Dislaliile, înțelegând aici și formele de sigmatism, au un spectru cauzal destul de larg și nu neapărat foarte specific, în sensul că mai mulți factori pot conlucra la declanșarea unei dislalii: de la anomalii dentomaxilofaciale, la deficiențe de auz fonematic (adică deficiențe în discriminarea auditivă specializată pe sunetele limbii), la imitarea unor modele greșite de pronunție s.a.m.d. În cazul sigmatismului interdental este vorba mai mult de o consolidare a unui mod defectuos de pronunție, cu limba plasată între dinți, această postură a limbii păstrându-se uneori din perioada în care dentiția copilului era înlocuită și când limba era plasată în golul produs de lipsa incisivilor, deși aceasta nu este singura cauză care determină apariția acestui sigmatism. Așadar, datorită lipsei dinților din față, limba alunecă cu ușurință în acest spațiu, determinând o împrăștiere exagerată și incorectă a aerului necesar emisie. Dacă acest mod incorect de pronunție nu dispare odată cu creșterea dentiției, înseamnă că s-a instalat și consolidat un model greșit de pronunție cu limba în această poziție.

Cauzele care determină sigmatismul interdental mai pot fi legate și de o rigiditate sau, din contră, de o slăbiciune a mușchilor limbii care nu-i permit să realizeze mișcările sincronizate necesare articulării sunetelor din această categorie afectată de sigmatism.

De cele mai multe ori părinții nu-i dau prea mare importanță acestui pelticism, dar ajung să-i conștientizeze cu adevărat implicațiile atunci când copiii lor devin ținta batjocurii celorlalți copii și asta se întâmplă, cel mai adesea, în mediul din grădiniță, pentru că acasă micuții sunt chiar îndrăgiți pentru modul lor haios de pronunție. Părinții trebuie să realizeze totuși că pelticii lor simpatici de azi nu pot ajunge oratorii apreciați de mai târziu. Sigmatismul interdental este din ce în ce mai inestetic odată cu trecerea timpului și chiar deranjant la vârsta adultă, constituindu-se în niște reale obstacole în alegerea multor profesii care se bazează pe instrumentul verbal expresiv, dar și în viața personală.

În ceea ce privește corectarea acestui sigmatism cât și a altor tulburări de limbaj, părinții, în încercarea lor de a-și ajuta copilul, fără să apeleze însă la serviciile unui specialist în domeniu, insistă foarte mult pe modelul corect de pronunție în forma lui finală, fără să-i ofere însă copilului și modalitatea prin care se ajunge la acest model corect. Fiecare sunet se produce într-un mod specific și diferit față de celelalte sunete. Emisia unui sunet antrenează tot felul de mecanisme, între care coordonarea devine o condiție obligatorie, de la cele mai complexe procese de natură controlului cortical, fără de care niciun comportament uman nu este posibil, la cele mai fine sincronizări motrice ale componentelor aparatului fono-articulator (buze, obraji, limbă, văl palatin, laringe și componentele aparatului respirator care participă la fonație). Astfel, corectarea venită din partea neprofesioniștilor sau autocorectarea pot deveni tentative urmate de un fiasco total sau chiar de agravarea tulburării, în condițiile în care numai un logoped poate gândi și aplica un plan de intervenție terapeutică eficient care să țină seama de toate aceste considerente. Logopedul îi va oferi așadar logopatului un model corect de pronunție pentru sunetele siflante, şuierătoare și africate, afectate de acest sigmatism, și va lucra pentru înlăturarea tendinței defectuoase de plasare a apexului lingual între dinți, finalizând terapia cu consolidarea și automatizarea pronunției corecte a sunetului lucrat.

Deși cu o frecvență mare și cu un aspect inestetic, sigmatismul interdental poate fi înlăturat dacă: terapia este realizată de un logoped, începe cât mai de timpuriu cu putință și nu este abandonată decât atunci când defectul de vorbire a fost corectat.

Logoped Maria Jilaveanu