Limbajul copilului de la 0 la 3 ani

Limbajul este un aspect important al dezvoltării copilului, permițându-i acestuia să comunice, să-și facă înțelese nevoile și să interacționeze cu cei din jur. Forma concretă a limbajului este vorbirea, care se însușește treptat. Copilul trebuie învățat să vorbească, iar acest lucru se realizează în perioada primei copilării, adică între 0-3 ani.

Înainte de primele forme de limbaj verbal, dar și după aceea copilul comunică foarte mult folosind limbajul nonverbal (gesturi și mimică).

Prima modalitate de comunicare orală este prin țipat (plâns), care este prezent încă de la naștere și care, prin intensitate și tonalitate, are rolul de a atenționa că bebelușul are nevoie de „un mic ajutor” din partea părinților. Astfel copilul reușește să-i comunice mamei că îi este foame, frig sau cald, că trebuie să fie schimbat sau că dorește să fie legănat, mângâiat.

În jurul vârstei de 2 luni apare gânguritul, care reprezintă debutul comunicării verbale.

La 4 luni copilul vocalizează mult. Rostirea prelungită a vocalelor îi face plăcere și, prin modificarea intonației, pare că poartă un dialog cu cei din jurul său.

Limbajul copilului se dezvoltă, apar și unele consoane, astfel că pe la 6 luni copilul repetă 2-3 silabe identice, fără a forma însă cuvinte. Exemplu: pa pa pa, ma ma ma, be be be. Este așa-numita etapă a lălăitului.

Între 9 luni și 1 an apar primele cuvinte, la început fără adresă și fără a le înțelege sensul. Spre sfârșitul primului an de viață copilul răspunde prin gesturi la întrebări simple, execută comenzi simple, poate da sau arăta la cerere anumite obiecte, indică 3-5 imagini dintr-o carte când sunt denumite, arată 3 părți ale corpului. Vocabularul său ajunge până la 5 cuvinte, dar poate folosi același cuvânt pentru obiecte diferite.

Între 1 an și jumătate și 2 ani deja copilul este capabil să formeze propoziții simple și are în vocabular în jur de 50 de cuvinte. La această vârstă nu folosește încă pronumele personal „Eu” și vorbește despre sine la persoana a III-a. Numește alți membri ai familiei, 4-5 jucării și răspunde cu DA sau NU la întrebări care cer răspunsuri de acest tip.

Între 2 și 3 ani limbajul se dezvoltă foarte mult, achiziționează zilnic noi informații, iar vocabularul activ ajunge la 200-300 cuvinte. Copilul acum își poate spune numele, spune sau arată pe degete ce vârstă are, își spune sexul când este întrebat (băiat-fată), folosește corect pluralul substantivelor, folosește câteva verbe la trecut, răspunde la întrebări de genul „Ce face?”, „Unde este?”.

Aceste stadii ale dezvoltării limbajului îi pot ajuta pe părinți să depisteze dacă este ceva în neregulă cu limbajul copilului lor. De multe ori părinții fac comparație între copii și acest fapt nu face decât să-i sperie, să-i neliniștească, punându-și adesea întrebarea de ce copilul lor nu este și nu se dezvoltă la fel ca ceilalți. Părinții trebuie să țină seama de faptul că dezvoltarea limbajului este influențată de ereditate, ca premisă biologică a dezvoltării, mediu și educație și acestea fac ca fiecare copil să aibă propriul ritm de dezvoltare.

În acest proces de însușire a limbajului părinții au un rol foarte important, deoarece ei reprezintă modelul pe care copilul îl imită de la o vârstă foarte mică. De aceea, în primul rând părintele trebuie să vorbească foarte corect, să nu stâlcească cuvintele și să nu-l încurajeze pe copil să o facă, deși este amuzant, să îl corecteze de câte ori este nevoie fără a deveni însă un factor frustrant pentru copil. Părinții trebuie să-l stimuleze continuu verbalizând fiecare acțiune pe care o fac, să folosească multe jocuri, jucării și cărți, să-i citească și să-l antreneze în activități specifice vârstei lui, încurajându-i fiecare încercare de a vorbi.

Logoped Ionela Ghizdavu