Consecințele dislaliei în planul adaptării școlare la elevii din clasele I-IV

Motto: „Copilul să vină la școală bucuros și să plece fericit, simțind că tot ce îl înconjoară îi este propriu.” (Elvira Crețu, 1999)

Intrarea în școală reprezintă o schimbare în viața tuturor copiilor. Ei trec de la mediul familial, bazat pe căldura afectivă intensă din partea părinților, la mediul școlar, unde situația este diferită.

Diferențe importante există între școlarii mici atât în ceea ce privește consistența vocabularului, bogăția și varietatea lui, cât și în ceea ce privește stilul vorbirii, bogăția structurilor gramaticale ale propozițiilor, existența sau inexistența fenomenelor parazitare în vorbire, a defectelor de pronunție etc.

La intrarea în școală, de la limbajul familiar se trece la unul oficial, de la un limbaj neîngrijit se trece la unul îngrijit, favorizând integrarea copilului în societate.

Diferențele dintre copii care apar la intrarea în școală, și care imprimă o caracteristică aparte, sunt tulburările de limbaj care se repercutează direct asupra comportamentului școlar și asupra personalității elevilor.

Cele mai frecvente tulburări de vorbire sunt tulburările de tip dislalic. Dislalia este cea mai des întâlnită, reprezentând 90% din totalul tulburărilor de limbaj. În dislalie, cele mai afectate sunt următoarele sunete: s, z, j, c, g, r.

Tulburările de limbaj au o influență negativă asupra rezultatelor la învățătură. Ele se răsfrâng, mai mult sau mai puțin dăunător, asupra personalității copiilor, determinând astfel: timiditate, nehotărâre, neîncredere în sine, izolare de colectiv, negativism, nervozitate, sentimente de inferioritate etc.

Dar pentru a evita consecințele dislaliei asupra comportamentului elevilor în ceea ce privește adaptarea școlară a acestora, trebuie intervenit timpuriu prin măsuri logopedice de corectare. Un rol important în corectarea tulburărilor de limbaj revine logopedului. El trebuie să acorde o atenție deosebită exercițiilor de corectare a vorbirii, să le facă plăcute copilului, să-i trezească încrederea în forțele proprii. Strânsa colaborare a logopedului cu „pacientul” său contribuie la înlăturarea insucceselor și trezește în copil interesul și încrederea în reușita tratamentului.

Logoped Dragomir Monica Doina