Mutismul electiv

Mutismul electiv constă într-o blocare la nivelul vorbirii (dispariția bruscă a dorinței de a vorbi a copilului), consecință a unei traume psiho-afective sau pe fond de stres emoțional. Se manifestă în special la copiii timizi, sensibili, terorizați, precum și la cei foarte protejați de familie.

 

Mutismul electiv poate fi:

– în funcție de anumite persoane

– în funcție de anumite situații

 

Mutismul electiv se diferențiază în raport cu (diagnosticul diferențiat):

– surditate;

– autism;

– alalie.

 

Mutismul electiv este o tulburare de limbaj, ce se manifestă preponderent în copilăria mică și mijlocie.

Cauzele posibile de manifestare ale mutismului sunt:

• carențe afective;
• mediu familial traumatizant;
• bilingvism;
• lipsa de stimulare a comunicării la copil;
• părinți autoritari;
• părinți supraprotectori.

Terapia mutismului electiv impune câteva condiții generale:

• crearea unui mediu stimulativ, echilibrat pentru copil;
• creșterea încrederii în sine a copilului;
• evitarea reproșurilor la adresa copilului;
• reorientarea atenției de la vorbire spre alte activități;
• crearea condițiilor propice vorbirii spontane.

Pe lângă activitatea terapeutică desfășurată în cabinetul logopedic se impune și implicarea activă a familiei în terapie, precum și introducerea copilului în medii cât mai diversificate.

În activitatea terapeutică, logopedul va manifesta înțelegere și apropiere față de copil, iar primele activități vor fi unele neverbale, activități pentru care copilul manifestă interes. În perioada de terapie logopedică se pot înregistra pe lângă situații de progres și situații de stagnare sau regres, în funcție de anumiți factori externi cu care copilul intră în contact.

Ignorarea diagnosticului poate avea consecințe negative asupra adaptării subiectului la medii noi, dar și a însușirii limbajului de către acesta.

 

Logoped Cora-Lavinia Ungureanu