Terapia logopedică, o provocare uneori…

Acordăm cu toții (părinți, profesori, medici, psihologi școlari) o atenție deosebită copiilor care par “agitați”, “neliniștiți”, “impulsivi”, nu reușesc să termine activitățile începute, nu citesc cu atenție cerința, nu așteaptă ca întrebările care le sunt adresate să fie finalizate, nu așteaptă explicațiile, se ridică permanent de pe scaun, se mișcă încontinuu, într-un cuvânt, “nu respectă regulile”.

 

Cu un diagnostic confirmat de medic sau nu (ADHD, comportament opoziționist) astfel de comportamente sunt o provocare pentru persoanele implicate. De multe ori, deficitul de atenție, manifestările de neliniște motrică, impulsivitate sau opoziționism se asociază cu întârziere în dezvoltarea limbajului, tulburări de pronunție, dificultăți în sfera scris-cititului, ortografiei, vocabular deficitar.

 

Terapia logopedică poate deveni o provocare atât pentru copil cât și pentru terapeut. Progresele pot să apară mai greu în astfel de situații. Exercițiile repetitive, implicarea în activități planificate, organizate pe parcursul întregii ședințe de terapie solicită atenția, cer perseverență, implicare, motivație pentru corectarea tulburărilor de limbaj. Caracterul ludic al ședințelor de terapie determină orice copil să se implice cu plăcere în activitate, să rețină mai ușor, să aibă nevoie de mai puține repetiții, jocul fiind modalitatea prin care el învață, dar nu întotdeauna acest lucru este suficient pentru a obține progrese rapide.

 

În astfel de situații, ca părinte, este important să explicați copilului – adecvat posibilităților sale de înțelegere – ce se așteaptă de la el, să elaborați reguli clare în ceea ce privește terapia, să utilizați recompensa, să fiți consecvent – să faceți ceea ce ați promis atât atunci când regulile au fost încălcate cât și atunci când au fost respectate, să vă bucurați, să îl lăudați pe copil și să îl valorizați pentru fiecare progres, să nu vă înfuriați atunci când lucrurile nu ies exact așa cum vă doriți, să încercați să rămâneți calm, să manifestați răbdare și înțelegere pentru copilul dumneavoastră, pentru capacitățile sale și ritmul său propriu de a învăța. Regulile stabilite trebuie să fie puține, clare și precise. Atât recompensa cât și consecințele negative trebuie să urmeze imediat comportamentului negativ.

 

Ca educatori, părinți, cadre didactice, terapeuți ne confruntăm deseori cu situații educaționale mai complicate. Pentru a reacționa cu calm este bine să ne reamintim permanent faptul că un copil nu “alege” să se comporte astfel. Fiecare copil are nevoie de sprijin, ajutor și încurajare.

 

În terapia logopedică se recomandă activități compacte, de scurtă durată, bine organizate și planificate, diversificate, materiale didactice variate, bogate. Se recomandă „promptarea” – atragerea atenției atunci când copilul este distras, organizarea adecvată a mediului, astfel încât să nu fie prezenți prea mulți stimuli care să îi distragă atenția copilului, prezentarea ordonată a materialului didactic, în momente bine alese, contactul permanent cu copilul, stimularea adecvată, permanentă, introducerea activităților în mod organizat, pas cu pas. Relația copilului cu terapeutul este foarte importantă, copilul trebuie valorizat pentru progresele făcute, atât din punct de vedere comportamental cât și pentru achizițiile din sfera limbajului. Este important să acordăm atenție faptului că pentru a ajunge la aceste progrese copilul s-a străduit.

 

Comunicarea dintre părinte și logoped este foarte importantă. Regulile și aplicarea recompenselor și a consecințelor negative se stabilesc împreună. Este important să discutăm problemele apărute, să căutăm împreună soluții, să evităm să interpretăm părerea celuilalt ca pe un reproș. Indiferent de diagnostic, este important să venim în întâmpinarea acestor „simptome”, să depășim dificultățile și să sprijinim copilul pentru a face achiziții potrivit vârstei, achiziții care să îl ajute să se adapteze mai ușor.

 

Logoped Magdalena Ștefan